Marfa este corespondentul material al unei necesităţi de consum determinată. Acest corespondent material creat pentru a fi realizat de piaţă – obiect material (inclusiv ca suport pentru informaţii variate) – apare în dublă ipostază: ca produs-entitate până în faza contractării, apoi ca lot de marfă identică, omogenă şi finită de produse până în momentul vânzării, când este transmis consumatorului, din nou, ca produs-entitate.
Marfa, pentru a fi realizată pe piaţă, trebuie să fie cât mai repede şi cât mai eficace îndreptată spre consumatorul final, astfel încât ciclul bani-marfă-bani să se efectueze în condiţii cât mai avantajoase şi pentru producător şi pentru consumator.
Totalitatea bunurilor care se interpun între o nevoie sau o dorinţă exprimată sau implicită a consumatorilor, pe de o parte, şi satisfacţia acestora, pe de altă parte, în societatea contemporană, ia forma de marfă, adică se concretizează în ceva care rezultă prin transferul de la producător la consumator (obiect material, substanţă, serviciu, idee, informaţie), transferul decurge prin intermediul schimbului pe piaţă contra banilor, concretizarea reprezintă rezultatul posibil a fi obţinut la un moment dat, într-un anumit loc şi în forma adecvată, în urma procesului de proiectare, producţie şi distribuţie către consumator, iar referinţa comună recunoscută care permite perceperea, dimensionarea, clasificarea, manipularea, schimbul, acceptarea mărfii este valoarea.
Marfa, conform abordării merceologiei tradiţionale, reprezintă un bun economic mobil destinat schimbului, care îndeplineşte anumite cerinţe de materialitate şi de transferabilitate.
Marfa poate fi considerată, pe de o parte, mijloc de satisfacţie a unor nevoi particulare derivate din dorinţele subiective şi aspiraţiile individului, iar pe de altă parte, sistem de mijloace de producţie derivate din sistemul de consum social.
Mărfurile de astăzi au devenit mai complexe pentru a răspunde mai bine comportamentelor consumatorilor; în timp ce mărfurile sunt din ce în ce mai diferenţiate, comportamentele de consum tind să se uniformizeze. Merceologia contemporană trebuie să fie în măsură să individualizeze elementele caracteristice ale procesului de fabricaţie a produsului care stau la baza creării valorii de schimb a mărfii pe piaţă. Astăzi, există mărfuri care par să creeze relaţii singulare şi complexe între oameni, aparţinând unor medii diferite şi deţinând cunoştinţe diverse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu