Marfa - concepte generale

 Marfa este corespondentul material al unei necesităţi de consum determinată. Acest corespondent material creat pentru a fi realizat de piaţă – obiect material (inclusiv ca suport pentru informaţii variate) – apare în dublă ipostază: ca produs-entitate până în faza contractării, apoi ca lot de marfă identică, omogenă şi finită de produse până în momentul vânzării, când este transmis consumatorului, din nou, ca produs-entitate.

Marfa, pentru a fi realizată pe piaţă, trebuie să fie cât mai repede şi cât mai eficace îndreptată spre consumatorul final, astfel încât ciclul bani-marfă-bani să se efectueze în condiţii cât mai avantajoase şi pentru producător şi pentru consumator.

Totalitatea bunurilor care se interpun între o nevoie sau o dorinţă exprimată sau implicită a consumatorilor, pe de o parte, şi satisfacţia acestora, pe de altă parte, în societatea contemporană, ia forma de marfă, adică se concretizează în ceva care rezultă prin transferul de la producător la consumator (obiect material, substanţă, serviciu, idee, informaţie), transferul decurge prin intermediul schimbului pe piaţă contra banilor, concretizarea reprezintă rezultatul posibil a fi obţinut la un moment dat, într-un anumit loc şi în forma adecvată, în urma procesului de proiectare, producţie şi distribuţie către consumator, iar referinţa comună recunoscută care permite perceperea, dimensionarea, clasificarea, manipularea, schimbul, acceptarea mărfii este valoarea.

Marfa, conform abordării merceologiei tradiţionale, reprezintă un bun economic mobil destinat schimbului, care îndeplineşte anumite cerinţe de materialitate şi de transferabilitate.

Marfa poate fi considerată, pe de o parte, mijloc de satisfacţie a unor nevoi particulare derivate din dorinţele subiective şi aspiraţiile individului, iar pe de altă parte, sistem de mijloace de producţie derivate din sistemul de consum social.

Mărfurile de astăzi au devenit mai complexe pentru a răspunde mai bine comportamentelor consumatorilor; în timp ce mărfurile sunt din ce în ce mai diferenţiate, comportamentele de consum tind să se uniformizeze. Merceologia contemporană trebuie să fie în măsură să individualizeze elementele caracteristice ale procesului de fabricaţie a produsului care stau la baza creării valorii de schimb a mărfii pe piaţă. Astăzi, există mărfuri care par să creeze relaţii singulare şi complexe între oameni, aparţinând unor medii diferite şi deţinând cunoştinţe diverse.

Calitatea marfii

În ziua de astăzi calitatea, după părerea multor specialişti, a devenit o necesitate impusă de concurenţă, deoarece numai producătorii care vor oferi mărfuri de cea mai bună calitate vor supravieţui în anii care vor urma.

Aşadar, calitatea mărfii exprimă capacitatea acesteia de a-şi îndeplini funcţiile pentru care a fost proiectată, prin intermediul atributelor calităţii (durabilitate, siguranţă, uşurinţă în utilizare, satisfacerea necesarului energetic zilnic, acoperirea necesităţilor zilnice de substanţe nutritive etc.). Deşi din punct de vedere al companiei producătoare unele dintre aceste caracteristici pot fi măsurate în mod obiectiv, calitatea trebuie evaluată prin prisma percepţiei consumatorilor.

Calitatea reprezintă, prin urmare, o preocupare majoră a consumatorilor şi a producătorilor. Poziţia pe piaţă a mărfurilor şi imaginea mărcilor acestora depind de calitatea percepută de consumatori, care de multe ori consideră ca fiind produse de înaltă calitate acelea care aduc beneficii majore la un nivel acceptabil al costurilor.

Marfurile alimentare

În ultimele decenii ale secolului trecut nostru s-a produs pe plan mondial o explozie sortimentală a bunurilor de consum alimentar asociată pe plan cantitativ cu schimbări ponderale între diferite grupe. Această explozie sortimentală a generat, odată cu apariţia de noi produse, o reînnoire completă a alimentelor tradiţionale, cu performanţe nutritive din ce în ce mai ridicate. Acest fapt a determinat profunde mutaţii conceptuale şi criteriale în domeniile sortimentului, calităţii, distribuţiei şi comercializării mărfurilor alimentare.

Mărfurile alimentare indiferent de gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate şi produse finite) sunt nu numai simple valori de întrebuinţare ce fac obiect de comerţ, ci au un specific structural, cantitativ şi calitativ, ce nu trebuie ignorat în nici o împrejurare; sunt produse ingerabile şi au menirea de a participa efectiv la procesele din organismul omenesc.

Constituind o legătură esenţială a omului cu mediul ambiant şi condiţia de bază a existenţei sale, alimentele pot acţiona în direcţia desfăşurării normale  a metabolismului, material şi energetic, sau dimpotrivă, pot să-l perturbe dacă nu răspund anumitor condiţii bine definit.

Clasificarea marfurilor alimentare

            Clasificarea mărfurilor alimentare are drept scop sistematizarea lor într-un ansamblu unitar logic, ordonarea ierarhică pe baza unor criterii cât mai judicios selectat. Principalele criterii utilizate în clasificarea merceologică clasică (didactică şi ştiinţifică) sunt următoarele:

•   Originea: produse vegetale, animale, minerale;
•   Gradul de prelucrare tehnologică: materii prime, semifabricate, produse finite;
•   Compoziţia chimică: produse cu preponderentă glucidică, cu preponderenţă lipidă, cu preponderenţă protidică, cu preponderenţă gustativă;
•   Destinaţia în consum: produse nutritive, gustative, mixte;
•   Stabilitatea: produse uşor alterabile, alterabile, greu alterabile;
•   Modul de ambalare: vrac, semivrac, preambalat.

Modelul clasificării ştiinţifice merceologice, acceptat în mare măsură pe plan internaţional ordonează în felul următor mărfurile alimentare:

                               I.      Cereale, leguminoase şi produse rezultate din prelucrarea lor;

                            II.      Legume, fructe proaspete şi produse de prelucrare;

                         III.      Produse zaharoase (materii prime şi produse de prelucrare);

                         IV.      Produse gustative: condimente, stimulente, băuturi nealcoolice şi alcoolice;

                            V.      Grăsimi alimentare vegetale, animale şi mixte;

                         VI.      Lapte şi produse rezultate din prelucrarea laptelui;

                      VII.      Ouă şi produse din ouă;

                   VIII.      Carne (indiferent de specie) şi produse de prelucrare a cărnii;

                         IX.      Peşte, alte vietăţi acvatice şi produse rezultate din prelucrarea lor;

                            X.      Concentrate alimentare si alte tipuri de mixturi alimentare.